What is special...

In viata pot aparea multe persoane pe care odata cu trecerea timpului, le vei considera speciale.  Iar sentimentul poate fi reciproc sau nu. Dar cred ca toti avem o persoana speciala. Acea persoana pentru care faci totul. Acea persoana la care te gandesti mereu. Acea persoana care este totul pentru tine. Care devine scopul tau in viata. Careia ii duci dorul in fiecare moment al zilei. Si totusi acea persoana nu stie cat de importanta e pentru tine, si continua sa te raneasca fara sa isi dea seama cu vorbe care pe altii nu i-ar deranja.  Continua sa spuna lucruri ignorante si te face sa suferi si mai tare. Ai vrea sa ii spui odata pentru totdeauna ce simti, dar nu poti. Si tot ce faci e sa te consumi. Cand deja incepe sa devina prea dureros incepi sa devii rece, distant. Si simti ca nu mai are rost. Iti spui ca ar trebui sa uiti, sa accepti si sa treci peste, dar o particica din mintea ta inca mai spune: “Rezista, nu claca acum!”. Dar inabusi acel gand cu alte o mie de ganduri triste. Cum ca persoanei respective nu ii pasa de tine. Pentru ca asa iti da de inteles. Si te gandesti cat de firava e increderea ta. Cat de repede a fost spulberata. Cu cateva cuvinte a distrus-o aproape pe toata. Ce a mai ramas din ea? Un singur cuvant e mai mult decat de ajuns sa aflii ce crede o persoana despre tine. Dar poate pe moment nu realizezi. Si stai si analizezi si te chinuiesti cu aceleasi ganduri. Si te saturi. Iti spui ca ti-a ajuns. Desi nu poti uita, macar trebuie sa treci peste. Si sa nu dai de banuit. Totul e ok, si asa va fi mereu. La suprafata.

What I want.

Imi doresc. Imi doresc atatea lucruri. Imi doresc al naibii de multe lucruri. Dar cel mai multi mi doresc ca totul sa fie bine. Ca totul sa fie ca inainte. Imi doresc doar sa nu mai am parte de acele mici probleme care ma afecteaza mai mult decat ar afecta pe altcineva. Acele probleme legate de prieteni, familie, de persoanele dragi care fara sa isi dea seama ma ranesc. Ajung sa nu imi mai doresc. Ajung sa vreau. Vreau sa fie totul bine. Vreau ca tot ce s-a intamplat sa treaca. VREAU cu disperare sa uit totul. Daca as putea pleca undeva departe, cu siguranta as face-o.

Indiferenta.

De ce ma simt asa singura desi am o multime de oameni in jurul meu? De ce ma simt inlaturata doar pentru ca cineva a uitat de mine? Si totusi… Cum poti sa uiti pur si simplu de o persoana? Cum sa uiti ca ea e acolo mereu, disponibila sa te asculte si sa te ajute. Asa cum poate ea. Asa cum mereu a putut. Sa iti dea sfaturi, unele bune altele deloc bune. Si totusi, ea incearca. Se straduieste din rasputeri sa te ajute si isi pune mintea la contributie pentru tine cum nu a facut-o pentru altcineva. Cum poti sa neglijezi persoana care ti-a fost alaturi la bine si la rau? Persoana care intotdeauna te-a iubit mai mult decat pe propria ei persoana. Cum poti fi indiferent?

"Te iubesc."

Aceste doua cuvinte pot aduce atat fericire cat si tristete. Pot umple o inima de bucurie, dar in acelasi timp o si pot frange. Aceste cuvinte sunt in vocabularul nostru aproape zilnic. Sigur ii spunem mamei, sau celei mai bune prietene, sau altcuiva. Dar o facem. Interesant e daca e din inima, sau e doar ca sa multmeasca urechea celuilalt. Atat urechea cat si inima. Dar cum e atunci cand cineva iti spune ‘te iubesc’ si apoi nu iti mai vorbeste 2 saptamani? Nu simti ca te-a mintit? Si mai si zice: “ Eu nu spun ‘te iubesc’ decat daca intradevar asta simt. “...sau… “Atunci cand spun ‘te iubesc’ o spun cu toata inima.” Minciuni. Daca era asa nu uitai cui te-ai plans si cine te-a ascultat in momentele cand iti venea sa plangi. E incredibil cum oamenii pot minti pe fata. Sau poate nu mint. Dar isi schimba parerea mai des ca sosetele…Uimitor.